Centrul Social-Comunitar Pietrelcina - Sambata si Duminica, 24-25 febr. 2018

"Strigătul săracului se ridică până la Dumnezeu, dar nu ajunge la urechile omului".

Aşa scria cu amărăciune un autor francez din secolul al XIX-lea, Félicité-Robert de Lamennais, încrucişând cu un cunoscut citat biblic (cf. Sir 21,5) o experienţă socială constantă. Săracii, care sunt mereu destinatarii primei fericiri din Predica de pe Munte, sunt adesea baza uitată a piramidei societăţii. Lor, aşa cum ştim, Papa Francisc le dedică în mod repetat atenţia sa, apelurile sale, apropierea sa, stimulând Biserica să nu ezite să pornească pe drumurile prăfuite şi sărace din periferiile nu numai urbane ci şi existenţiale.

Aceasta a fost şi alegerea lui Cristos care a voit ca tovarăşi de călătorie privilegiaţi tocmai pe cei din urmă şi pe cei marginalizaţi. Pentru aceasta Cristos cunoaşte umilirea sărăciei şi merge în întâmpinarea celor din urmă ai societăţii, invitându-l pe cel bogat să reverse bunurile sale asupra celui care duce o viaţă chinuită.

Si in acest sfarsit de saptamana, la indemnului Domnului nostru, n-am ezitat sa iesim din nou in intampinarea fratilor care au nevoie de sprijinul si sustinerea noastra materiala si spirituala, de apropierea noastra sufleteasca, de mangaierea si incurajarea noastra. Astfel, in acest 2 zile, cu 4 echipe noi de voluntari, care au acceptat propunerea noastra si au dorit sa preia sarcina vizitarii lunare a familiilor pe care le avem permanent in atentia noastra, am poposit din nou in casele acelora care ne sunt frati si surori, reusind sa vizitam 5 dintre aceste familii nevoiase si fiecare a primit cate un pachet consistent cu alimente neperisabile, mezeluri, carne si produse de igiena. In fiecare casa in care ne-a ingaduit Domnul sa intram, am gasit, pe langa saracia materiala, care uneori te frapeaza inca de la intrare si te face sa te gandesti ca tu n-ai putea trai in astfel de conditii grele si cu atatea lipsuri, si multa bucurie, uneori exprimata prin ochii celor mai micuti sau prin sentimentul de acceptare a propriei conditii al adultilor. Dovada sărăciei interioare este gradul de suportare sau de acceptare a sărăciei reale, a suferinţei, a renunţării voluntare, a umilinţei şi abnegaţiei. Ei sunt bucurosi, se au unii pe altii, majoritatea sunt familii in care spiritul de ocrotire si de apartenenta a unuia la celalalt membru al e foarte proeminent si atunci inevitabil te opresti un pic din "drum" si te intrebi oare care dintre noi suntem mai fericiti ? Eu ca am o viata aparent implinita, fara grija zilei de maine, cu tot ce imi trebuie, am o casa, o masina, un job ok, o familie reusita...sau ei, care desi aparent nu au nimic, au defapt totul ?

Bunurile materiale precum sănătatea fizică, puterea, gloria, calităţile intelectuale sau spirituale, sunt o tentaţie constantă pentru a uita de Dumnezeu sau pentru a-şi pune propria încredere în valorile umane. De aceea trebuie un minimum de suferinţă, sărăcie materială, vreun insucces pentru ca omul să ia cunoştinţă de adevărata sau fictivă sa sărăcie spirituală. Săracul cu duhul nu se naşte astfel, ci devine şi rămâne cu preţul unor enorme sacrificii şi renunţări continui împotriva aspiraţiilor instinctive ale simţurilor, pretenţiilor inteligenţei, ironiilor soartei, lipsei de înţelegere din partea celorlalţi.

Bineinteles, nici fratii si surorile din centrele de adapost nu au fost uitati aseara, astfel ca ne-am aflat din nou in vizita la Centrul Social de Urgenta si fiecare beneficiar a primit cate o paine si o conserva. Multumim din toata inima tuturor voluntarilor care ieri si azi, si-au rupt din timpul lor liber si au ajutat la buna desfasurare a acestei actiuni: Dorin Chis si sotia, Mihaela Rusu si Adina Tâlvâc, Paula Pirlea si sotul, Camelia Parpucea si Iulian Tirean, dar si lui Cristian Olaru,tineri frumosi, cu inima mare si buna, care au dorit astfel sa ia contact cu aceasta realitate, chiar daca uneori poate prea coplesitoare. Va multumim tuturor pentru disponibilitatea voastra si daca uneori emotiile va vor coplesi atunci cand intrati intr-o casa sau veti simti ca trebuie sa plangeti cu cei ce plang ori sa va bucurati cu cei ce se bucura, faceti asa cum simtiti, nu ascundeti sentimentele frumoase ce pot sa se nasca in inima voastra, in urma acestor experiente ! Cei pe care ii veti avea in grija noastra permanenta de-acum, de asta au nevoie cel mai mult, de suflete care sa vibreze alaturi de ei, de prieteni dispusi sa ii asculte si sa ii sfatuiasca la nevoie, de oameni care sa ii trateze de la egal la egal, cu demnitatea si respectul ce se cuvine tuturor copiilor lui Dumnezeu! De-acum, ne bucuram sa va avem alaturi de noi in "marea familie " a misionarilor lui Padre Pio, acest om al zilelor noastre, care mereu a stiut sa imbine in relatia cu cei ce ii cereau sprijinul, ajutorul material cu cel spiritual, moral, uman ! Asta incercam si noi sa facem zi de zi, prin aciunile noastre, prin faptele noastre simple, dar mai ales prin gesturile si trairile noastre si va multumim tuturor ca ati acceptat aceasta "provocare" ! Va asiguram de tot sprijinul si rugaciunea noastra, ca acest inceput al vostru, sa creasca si sa infloreasca !

Multumim deasemenea acelor donatori, care au contribuit cu cele necesare ca actiunea din aceste zile sa poata sa se desfasoare in conditii optime: Parohia Greco-Catolică Andrei Mureşanu Cluj-Napoca, familia Anamaria Dragoste, familia Seleusan, lui Cristian, dar si altora stiuti numai de Bunul Dumnezeu, care mereu si mereu ne sunt alaturi pe acest drum ! Multumiri adresa si conducerii firmei Panemar, care ne ajuta cu paine in fiecare seara de sambata! Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca pe toti, dupa numele si intentia dumneavoastra!

Concluzionand rezumatul experientei noastre din aceste 2 zile, putem spune ca avem nevoie unii de ceilalti, cei saraci de noi, noi de cei mai nefericiti dintre noi si toti impreuna de dragostea si mila lui Dumnezeu! Fara aceasta receptivitate a unora catre ceilalti este imposibil a ne lăsa îmbogăţiti, a trăi şi a creşte în comuniune cu Dumnezeu şi cu ceilalţi... Un post cu rost in continuare !